De aproape cinci ani nu prea citesc cărţi, mai mult dosare, multe dintre ele de la arhiva CNSAS. Dosare cu informaţii adunate de Securitate din mediul penticostal. Aşa că am întâlnit multe situaţii: persoane care au refuzat semnarea unui angajament de colaborare cu Securitatea, care s-au răzgândit după trei minute după ce l-au semnat, sau după un an, persoane care, deşi au semnat un astfel de angajament, au evitat să dea Securităţii informaţii folositoare sau prin care să pună în pericol libertatea cuiva, unii au reuşit, alţii nu, dar şi între aceştia din urmă o parte a dezamăgit uneori sau chiar a înfruntat Securitatea. Am întâlnit şi „turnători” de o hărnicie incredibilă, chiar şi un „lup” în haine de oaie care la recomandarea Securităţii cere unui pastor să-l boteze pentru a verifica dacă acesta face botezuri clandestine.
Luna aceasta pe data de 12 am studiat şi dosarul pastorului penticostal Ioan Gurău, despre care am aflat de pe net (nu dau linkuri, cine vrea să se documenteze) că ar fi colaborat cu Securitatea în perioada comunistă. Deoarece la acea dată am primit la studiu dosarul în format digital, fiind incomplet, am cerut să văd dosarul original, pe care l-am văzut astăzi. Concluzia din data de 12 martie astăzi (26 martie) a devenit o certitudine. Conform legii care reglementează această situaţie (este vorba de OUG 24/2008 aprobată şi modificată prin Legea 293/2008), pastorul Ioan Gurău nu a colaborat cu Securitatea. Legea defineşte ca fiind colaborator al Securităţii – „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”
Informaţiile date de pastorul Ioan Gurău Securităţii se referă la vizitarea unor biserici penticostale de unii pastori sau profesori din străinătate, declarând că aceştia în predicile lor s-au referit numai la cele religioase. De asemenea dă informaţii despre zonele în care au fost repartizaţi pentru munca pastorală colegii de seminar, cât şi o caracterizare a acestora. După cinci ani de insistenţe ale Securităţii şi de consemnări în rapoarte a faptului că pastorul Ioan Gurău evită întâlnirile cu ofiţerul de securitatea „iar atunci când totuşi au fost realizate, nu a mai fost de acord să furnizeze, nici verbal, aspecte de interes pentru organele de securitate, invocând în continuare probleme de conştiinţă sau motivarea lipsei de la domiciliu,” cu ocazia abandonării sale informative, din anul 1987, ofiţerul de securitate consemnează: „în această perioadă informatorul a semnalat verbal unele aspecte de ordin general, însă fără valoare operativă.”
Astăzi când l-am contactat telefonic pe pastorul Ioan Gurău pentru a-i mărturisi intenţia mea de a posta acest articol, mi-a spus că pe pagina web a CNSAS este postată o adeverinţă în acest sens.
vezi linkul:
http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2013/1566%20Gurau%20Ioan.pdf
Morala: informaţiile istorice nu trebuie interpretate cu patimă.
