În data de 10 septembrie 2012 se sărbătoresc 90 de ani de penticostalism românesc. Chiar dacă cercetarea istorică arată că Gheorghe şi Persida Bradin, din Păuliş (azi judeţul Arad), nu sunt primii penticostali din România, decizia lor de a forma o biserică penticostală în propria lor casă a rămas în istorie drept începutul penticostalismului din România.
După ce, în anul 1921, au aflat despre mişcarea penticostală din America, în care se manifestă darurile Duhului Sfânt, deoarece Persida era bolnavă de tuberculoză şi hidropizie, soţii Bradin s-au rugat cu credinţă şi Persida a fost vindecată complet în mod miraculos în luna iunie a anului 1922. Apoi au trimis o scrisoare prin care cereau lămuriri unei misiuni penticostale din SUA, a cărei adresă au găsit-o la finalul unei broşuri.
După primirea unei scrisori de la Pavel Budean (păstor penticostal român stabilit în SUA), soţii Bradin nu au mai frecventat biserica baptistă din Păuliş, ci, începând cu data de 10 septembrie 1922, au hotărât să deschidă în propria lor casă din Păuliş o biserică penticostală. La început această biserică a fost formată din două persoane, soţii Gheorghe şi Persida Bradin, iar serviciul religios consta din rugăciunile pe care aceştia le rosteau pe rând (câte şapte rugăciuni fiecare). După două săptămâni li s-au alăturat încă zece persoane din biserica baptistă (începând cu 1 ianuarie 1922, Gheorghe Bradin era conducătorul comunităţii baptiste din Păuliş), iar spre sfârşitul anului 1922 această biserică era frecventată de 30 de persoane majore.
În următorii ani Ghorghe Bradin a devenit cel mai cunoscut lider penticostal din România.

Aceasta este prima fotografie a comunităţii penticostale din Păuliş (anul 1924). În centru Dumitru Stoiu, Pavel Budean şi Gheorghe Bradin.

Cam aşa arată astăzi locul în care a fost făcută fotografia.

Eu împreună cu sora Ana Stoiu, fiica lui Dumitru Stoiu (ianuarie 2010).